Declararaţia finală a Congresului 21 CME de la Montreal (12/16.11.2010)

CME este un forum global ce reuneşte peste 90 de Comitete naţionale, reprezentând peste 3000 de organizaţii membre care cuprind instituţii guvernamentale, industriaşi şi grupuri de experţi preocupaţi de promovarea viitorului energiei sustenabile. El acţionează în şase mari domenii: evaluări privind energia şi clima, scenarii privind politicile energetice, tehnologii şi resurse energetice, accesul energiei în mediul rural, inovarea urbană şi reguli generale privind cooperarea şi comerţul cu energia.

În aceste domenii WEC(CME) cooperează cu ONU, OIC (Organizaţia Internaţională a Comerţului WTO) şi guvernele ţărilor membre încercând prin dialog, schimb de informaţii şi dezbateri să promoveze un viitor pentru energia sustenabilă.

La fiecare trei ani îşi ţine evenimentul major (Congresul) reunind sute de specialişti şi lideri de renume în domeniu. În intervalele dintre congrese se organizează reuniuni regionale ale liderilor în energie, facilitând dialogul la aceste niveluri. La cel de al 21-lea Congres au participat sute de delegaţi din 137 de ţări, incluzând 70 de miniştri şi numeroşi profesionişti de renume. S-a organizat o expoziţie a 175 de companii din domeniul energie şi un program pentru viitorii lideri în energie: 300 de tineri sub 32 de ani.

Răspunsuri la provocările globale

Congresul s-a desfăşurat sub comandamentul celor trei A anteriori completaţi cu al patrulea: accesibility, availability, acceptability, accountability devenite valori de bază (în română, accesibilitate, disponibilitate, acceptabilitate şi responsabilitate). Fiecare zi a congresului s-a concentrat pe una din aceste provocări majore.

Accesibilitate – necesitatea de a coordona creşterea cererii de energie a planetei care nu mai poate fi susţinută în ritmul constatat în ultimii ani, deşi două miliarde de oameni nu au acces la un nivel al cerinţelor de bază privind energia. Chiar dacă încetinirea economiei globale a permis o oarecare uşurare a creşterii cererii de energie, dezvoltarea demografică va acutiza problema în viitor. Marii producători de resurse primare au fost de acord că şi în decadele ce urmează consumul se va baza pe combustibilii fosili. Energia electrică va reprezenta soluţia în special pentru ţările aflate în curs de dezvoltare. Tocmai de aceea, pentru producţia ei, mixul de combustibil va fi necesar în special în viitor.

Disponibilitate – sursele primare de energie nu s-au schimbat practic din 1970, primul şoc al petrolului. Totuşi, preocupările privind schimbările climatice reclamă mai multă implicare a guvernelor în schimbarea mixului energetic în următorii ani. AIE (Agenţia Internaţională a Energiei), în studiul „WEO 2010” a indicat lipsa unei mai mari ponderi a regenerabilelor care conform previziunilor va fi modestă până în anii 2035, ţinând seama şi de insensibilitatea pieţei la preţul petrolului. O componentă importantă în producţia viitoarelor resurse va fi gazul de şist –„ shale gas” ale cărui resurse se estimează că vor putea asigura consumul Terrei pentru câteva secole. Nuclearul va juca, obligatoriu, un rol important pentru următorii ani, deşi ponderea sa în balanţa energetică globală va scădea.

Acceptabilitate – dezvoltarea unor politici şi practici energetice eficiente şi sustenabile este o sarcină complexă multipartită. Orice strategie pe termen lung trebuie să se bazeze pe luarea în considerare a aspectelor sociale şi de mediu cu participarea publicului şi a societăţii civile. S-a subliniat efectul dezastruos al fenomenelor de genul celor din Golful Mexic şi rolul important al tehnologiilor perfecţionate în domenii ca extracţia petrolului, gazeificarea cărbunelui (şistului) şi stocarea CO2 ce pot reprezenta mari pericole.

Responsabilitate – proiectele de finanţare în energie reclamă politici clare şi reglementări stabile pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor financiare şi o rată de profit rezonabilă a învestiţiilor. Această problemă nu este uşor rezolvabilă, reclamând mai multă responsabilitate şi o cooperare mai strânsă între capitalul public şi cel privat, precum şi o implicare foarte responsabilă a guvernelor. În acest sens au prezentat puncte de vedere pertinente prşedintele CME şi secretarul general al OIC.

Discuţii interesante - în congres au fost numeroase intervenţii, majoritatea insistând asupra temelor majore. Cele mai proeminente discuţii au atins problemele legate de China, shale gas şi eficienţa energetică. China este principalul emitent de CO2-gaz de seră, influenţând energetica mondială mai mult ca orice altă ţară, devenind în viitor un mare exportator de cărbune şi dezvoltând energia nucleară mult peste celelalte ţări industriale. Dezvoltând câte o mare centrală electrică în fiecare săptămână, cu tehnologii noi la parametri critici şi supracritici, la eficienţe de peste 50% şi construind linii de curent continuu la tensiunea de +/- 800kW ce pot transporta 6GW la distanţe mari, China va deveni un virtual exportator de energie.

Shale gas (gazul de şist) – este o perioadă euforică în acest domeniu, ţinând seama de rezervele existente, exploatabile economic cu precauţiile ecologice necesare. Resurse există în SUA, Rusia şi ţările fostei Uniuni Sovietice, dar şi în Orientul Mijlociu şi Africa Subsahariană. Este însă prematur optimismul, impunându-se o temperare până la lămurirea incertitudinilor legate de emisii şi de poluarea produsă de exploatarea acestei resurse.

Eficienţa energetică – s-a discutat mult în congres ca fiind cea mai rapidă cale de a limita cererea de energie şi de a aplatiza creşterea emisiilor. Este măsura care asigură costuri minime şi permite cele mai reduse perioade de recuperare a învestiţiilor. Ceea ce împiedică extinderea ei pe scară largă este insufidienta diseminare a cunoştinţelor şi limitarea capitalului învenstiţional. Electricitatea rămâne, în viitorul apropiat, cel mai important vector al energiei. După IEA şi DOE al SUA, crşterea anuală a consumului de electricitate va fi în medie 2,3% pentru următorii 25 de ani. Ponderea energiei electrice în consumul final va ajunge la 40% faţă de creşterea consumului de energie primară care este de 2% anual. Datorită randamentului general de transformare care va creşte de la cel actual de 30%-33% la 40% în 2035, prin noile tehnologii (CCGT), electricitatea va avea o pondere tot mai semnificativă în balanţa energetică totală. Totuşi, prepararea hranei prin GPL şi încălzirea prin arderea gazului natural vor rămâne mai eficiente ca electricitatea.

Concluzii – La congres, preşedintele CME P.Gadonneix, a trasat următoarele direcţii ale viitoarelor preocupări ale CME:

noua agendă a sectorului energetic;

constrângerile şi provocările actuale;

ajustarea politicilor energetice şi sprijinirea cooperării.

Scopul final al preocupărilor CME va fi asigurarea creşterii sustenabile, ţinând seama de constrângerile privind securitatea alimentării, protecţia mediului şi prevenirea modificărilor climatice. Aceasta se traduce, în ultimă instanţă, prin armonizarea inegalităţilor între ţări şi printr-o mai mare echiate socială. Este greu de definit ce înseamnă o politică energetică corectă, dar este sigur că şi în viitor, combustibilii convenţionali în amestec cu cei neconvenţionali vor alimenta piaţa. Există un consens general că preţul enegiei trebuie să crească şi de asemenea că „mâna invizibilă” a pieţei nu poate soluţiona totul fiind necesare preocupări suplimentare şi „poltici energetice”. În acest fel resursele actuale vor asigura cerinţele pentru o dezvoltare sustenabilă cu tehnologiile accesibile astăzi. „Jucătorii” pe terenul energiei reclamă orizonturi pe termene lungi. Învestiţiile se fac pe perioade de 3-15 ani, dar instalaţiile se construiesc pentru perioade de 30-60 ani. În acest sens, orizontul de timp pentru 2030-2050 este mult mai relevant decât cel pentru 2020. Urbanizarea trebuie considerată ca o oportunitate. Până în 2030 se consideră că vor fi realizate anual zece Londre sau 7 Shangai-uri, astfel că creşterea sustenabilă nu este o opţiune ci o necesitate!!

CME trebuie să fie un catalizator între învestitori, guvernanţi, afacerişti, cercetători şi ONG-uri, dovedindu-se un „analizator global” pentru aplicare politicilor globale.

CME a stabilit cei cinci piloni pe care se va baza politica sa viitoare: contribuţie efectivă la dezvoltarea durabilă, corectarea schimbărilor climatice, ridicarea nivelului de trai, reducerea riscurilor posibile şi asigurarea tranziţiei spre anii 2030-2050.

CME îşi propune să rămână coordonator al eforturilor mondiale pentru realizarea acestor deziderate.

Dr.Hisham Khatib

Global Energy Award Laureate

Sursa: vechiul portal InfoElectronica